Funcțiile de nutriție: digestie, respirație, circulație și excreție

Nutriția este mai mult decât hrănire

În biologia școlară, funcțiile de nutriție includ procese prin care organismul obține și utilizează materie și energie și elimină produși rezultați din activitatea sa. Hrănirea este o componentă, nu întregul ansamblu.

La un animal, aportul alimentelor trebuie legat de digestie, absorbție și transport către celule. La o plantă fotosintetizantă, formarea compușilor organici se leagă de captarea energiei luminoase, absorbția apei și schimbul de gaze.

Hrănire, digestie și absorbție

Organismele heterotrofe folosesc substanțe organice provenite din alte surse biologice. În tubul digestiv uman, alimentele sunt prelucrate mecanic și chimic, iar unele componente sunt descompuse în forme care pot fi absorbite. Apa și anumite substanțe nu trebuie însă mai întâi digerate pentru a fi absorbite.

Absorbția transferă substanțe din lumenul digestiv către mediul intern. Ea nu este identică cu simpla înghițire. O schemă completă trebuie să arate limita traversată și continuarea transportului prin sânge sau limfă, după substanță.

Respirație și schimburi gazoase

Ventilația și suprafețele de schimb permit aprovizionarea cu oxigen în numeroase organisme. La nivel celular, respirația aerobă folosește oxigenul în procese de transfer energetic. Cele două scări trebuie conectate, fără a numi plămânul locul întregii respirații celulare.

Plantele respiră și ele. Fotosinteza și respirația nu sunt două nume ale aceluiași proces, iar prezența luminii nu oprește automat respirația. Diferitele organe vegetale pot avea activități și schimburi gazoase diferite.

Circulația conectează organele

La om, sângele transportă nutrienți, gaze și produși ai metabolismului între organe și țesuturi. Circulația nu creează substanțele transportate, dar le face disponibile acolo unde sunt necesare și conectează funcțiile organismului.

La plantele vasculare, xilemul și floemul au organizări și funcții diferite. Xilemul transportă apă și substanțe minerale, iar floemul distribuie în special produși organici între surse și consumatori sau depozite. Traseul din floem nu este descris corect prin regula simplă „mereu în jos”.

Excreția și echilibrul mediului intern

Excreția elimină produși ai metabolismului și participă la reglarea mediului intern. La om, rinichii formează urina prin procese care includ filtrare și modificarea filtratului. Plămânii elimină dioxid de carbon, iar alte organe au roluri complementare.

Eliminarea resturilor alimentare nedigerate nu este același proces cu excreția produșilor metabolici. Defecația și excreția trebuie distinse, chiar dacă ambele implică eliminări din organism.

Un exemplu integrator

Urmărește un glucid alimentar: prelucrare digestivă, absorbția unor produși, transport prin circulație și utilizare celulară. Adaugă oxigenul adus prin schimburi gazoase și eliminarea dioxidului de carbon. Modelul devine o rețea de funcții, nu o listă de organe.